Al cui ești tu?

 x240-tT4

 

Într-o lume atât de posesivă parcă…uităm să fim ai noștri! Ești atât de concentrat să îți împarți timpul cu diverse activități și diverse persoane…încât uiți să fii al tău! Când ai fost ultima dată al tău? Complet, total, în procent de 100% ?

 

Dacă întrebi un copilaș micuț, mai mult ca sigur o să îți răspundă cu o voce dulce și firavă:

– A lu mama și-a lu tata!

Atunci o să uiți că voiai să afli cine îi sunt părinții și o să te topești. De ce? DE DULCE! O să te topești de atâta dulce! Iar apoi … o să încerci să te aduni de pe jos…

 

images

…dar să lăsăm deocamdată deoparte copilașii.Tu al cui ești? Crezi că ești al ei sau al lui? Sau poate ești singur și te consideri a nimănui din cauza asta? I have news for you: nu ești al lui, nu ești al ei și nu ești nici al nimănui, ești al cuiva mai important de atât, ești al tău!

Crezi că ești al liceului/facultății, respectiv al locului de muncă? Sau al familiei, prietenilor, fanilor sau alți n oameni si activitati  din viata ta? Ești și a lor, într-o oarecare măsură, dar înainte de a fi lor, ești al tău. Cu tine te trezești în fiecare dimineață și cu tine adormi în fiecare seară! Tu ești peste tot cu tine.

Ai grijă de toate posesiile tale, de la laptop până la necesarul smartphone, ai grijă și de oamenii din jurul tău, în ordinea prioritățiilor, desigur… și atunci te întreb: De tine ai grijă? De tine ai timp?

 

E important să ai grijă de tine înainte de a avea grijă de alții:


Stewardesa le spune călătorilor să își pună centura de siguranță. Întâi și întâi propria centură, și abia apoi să ajute persoana de lângă dacă e nevoie. Dacă persoana în cauză nu își asigură propria siguranță, cum ar putea ajuta la siguranța persoanei de lângă? Răspuns: nu ar putea.


 

Înainte de a fi al altora, fii al tău!

 

Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut

download

Am terminat recent de citit această carte și recunosc că mi-a plăcut și m-a amuzat. De ce? Păi e vorba de relația bărbat-femeie și de multe faze amuzante… e drept că unele sunt puțin duse la extrem. Mi-a plăcut că abordează totul ca un dialog si că sunt criticate ambele părți. Nu mi-a plăcut că femeia pare a fi condamnată la treburile casei, meseria de agendă care să știe toate informațiile și la a fi alături de un bărbat incapabil de sentimente pentru altceva în afară de bere, sex, fotbal sau șosetele lui. Pare a fi condamnată la o viață tristă și plină de suferință de care să se poată plânge prietenelor ei, iar el pare că… nu e în stare să fie sensibil sau înțelegător și că nu va fi vreodată.
Continue reading